Investigațiile cardiologice, explicate.

Ce este

La fiecare bătaie, un mic impuls electric pornește din atriul drept și străbate tot mușchiul inimii. ECG-ul înregistrează acest impuls cu ajutorul unor electrozi lipiți pe piele.

Rezultatul e traseul pe care probabil l-ai văzut pe hârtie milimetrică: unde, vârfuri, linii drepte. Pentru medic, fiecare dintre ele spune ceva despre ritmul inimii și despre felul în care impulsul trece prin ea.

Când îl recomandă medicul

• aproape la orice consultație de cardiologie, ca punct de plecare;
• palpitații, bătăi neregulate, amețeli, leșin;
• durere sau apăsare în piept, lipsă de aer;
• înainte de unele operații sau tratamente;
• pentru urmărirea efectului unor medicamente asupra ritmului.

Cum decurge

1. Te întinzi pe spate și descoperi pieptul, încheieturile și gleznele.
2. Se pun 10 electrozi: 6 pe piept și câte unul la fiecare braț și picior.
3. Stai nemișcat, respiri normal, nu vorbești. Înregistrarea durează câteva secunde.

Nu simți nimic. Aparatul doar „ascultă” activitatea electrică a inimii. Nu trimite curent prin corp.

Ce este

E aceeași tehnică cu ultrasunete ca ecografia de abdomen sau cea din sarcină. Medicul vede pe ecran camerele inimii, pereții ei, valvele și felul în care curge sângele.

Din ecografie aflăm cât de bine pompează inima, dacă valvele se deschid și se închid cum trebuie, dacă pereții sunt îngroșați și dacă presiunile din inimă par normale.

Când o recomandă medicul

• un suflu auzit la stetoscop;
• lipsă de aer, oboseală la efort, picioare umflate;
• hipertensiune de mai mult timp (poate îngroșa mușchiul inimii);
• după un infarct sau pentru urmărirea unei boli de valve;
• palpitații sau fibrilație atrială, ca să vedem cum arată inima „pe dinăuntru”.

Cum decurge

1. Te dezbraci de la brâu în sus și te întinzi pe partea stângă.
2. Medicul pune gel pe o sondă mică și o plimbă pe piept și sub coaste. Uneori apasă puțin mai ferm: e normal.
3. Ți se poate cere să ții respirația câteva secunde, ca imaginea să fie mai clară.

Uneori auzi un zgomot ritmic, ca un vânt. E fluxul de sânge prin inimă, transformat în sunet (Doppler).

Ce este

Porți o manșetă pe braț, legată de un aparat mic, prins la curea. Aparatul își măsoară singur tensiunea la intervale regulate, ziua și noaptea.

Avantajul e simplu: vedem tensiunea din viața ta reală, nu doar pe cea din cele câteva minute de la cabinet. Așa putem recunoaște hipertensiunea de halat alb (mare doar la cabinet), hipertensiunea mascată (bună la cabinet, mare în rest) și, foarte important, tensiunea din timpul somnului.

Când o recomandă medicul

• pentru a confirma diagnosticul de hipertensiune;
• când valorile de la cabinet și cele de acasă nu se potrivesc;
• când tensiunea e greu de controlat, deși iei tratamentul;
• când apar amețeli și bănuim că tensiunea scade prea mult;
• pentru a verifica dacă tratamentul acoperă toate cele 24 de ore.

Cum decurge

1. La centru ți se montează manșeta, de obicei pe brațul pe care îl folosești mai puțin, și aparatul la curea.
2. Aparatul se umflă singur, de obicei la 15–30 de minute ziua și la 30–60 de minute noaptea. Programul îl stabilește centrul.
3. Când simți că manșeta începe să strângă: oprește-te dacă mergi, lasă brațul relaxat pe lângă corp și nu vorbi. În aproximativ un minut se dezumflă.
4. Dormi cu el. Da, e incomod. Dar valorile din timpul somnului sunt printre cele mai valoroase.
5. A doua zi îl returnezi, iar datele se descarcă și sunt interpretate de medic.

Ce este

Un aparat mic, legat de câțiva electrozi lipiți pe piept, care înregistrează fiecare bătaie a inimii. De obicei îl porți 24–48 de ore. Uneori, mai multe zile; există și monitoare sub formă de plasture.

Ideea e să „prindem” pe ECG exact momentele în care apar simptomele, chiar dacă ele vin rar și nu apar niciodată la cabinet.

Când îl recomandă medicul

• palpitații, bătăi „în plus” sau neregulate;
• amețeli sau leșin fără o cauză clară;
• suspiciune de fibrilație atrială, inclusiv după un AVC fără cauză găsită;
• urmărirea unui tratament pentru aritmii sau a unui pacemaker.

Cum decurge

1. Montarea durează câteva minute: electrozii pe piept, aparatul la curea sau într-o husă.
2. Apoi îți vezi de viață. Mergi la serviciu, la plimbare, dormi acasă. Chiar asta vrem: activitățile tale obișnuite, mai ales cele în care apar simptomele.
3. Notezi în jurnal ora, ce ai simțit și ce făceai. Unele aparate au un buton cu care marchezi momentul.
4. La final îl returnezi. Analiza durează de obicei câteva zile: computerul numără bătăile, medicul le interpretează.

Ce este

Mergi pe un covor rulant sau pedalezi pe o bicicletă, cu un efort care crește treptat. În tot acest timp ți se înregistrează ECG-ul și tensiunea.

De ce la efort? Pentru că o arteră coronară îngustată poate aduce suficient sânge cât stai liniștit, dar nu și atunci când inima are nevoie de mai mult oxigen. Atunci apar semnele: pe ECG, în tensiune sau în ce simți tu.

Când îl recomandă medicul

• durere, apăsare sau arsură în piept la efort;
• lipsă de aer la efort, fără o cauză clară;
• după un infarct sau un stent, pentru reluarea activității;
• aritmii care apar la efort;
• pentru a vedea cât efort poți face în siguranță.

Cum decurge

1. Ți se lipesc electrozi pe piept și ți se pune o manșetă de tensiune pe braț.
2. Începi încet. La câteva minute, viteza și panta (sau rezistența bicicletei) cresc puțin.
3. Medicul și asistenta te urmăresc tot timpul. Spune imediat dacă apare durere în piept, amețeală sau lipsă mare de aer.
4. Testul se oprește când obosești, când atingi pulsul-țintă sau când apar simptome ori modificări pe ECG.
5. Urmează câteva minute de revenire, tot cu monitorizare.

Când nu poți face efort

Dacă te dor genunchii, ai o problemă de plămâni sau ECG-ul tău de repaus nu se poate interpreta la efort, medicul poate alege alt test de stres: ecocardiografia de stres, scintigrafia miocardică sau RMN-ul de stres. Uneori inima e solicitată cu un medicament, nu cu mersul. Pentru unele dintre aceste medicamente (adenozină, dipiridamol) ți se va cere să eviți cafeaua, ceaiul negru, ciocolata și băuturile cu cofeină în ziua dinainte. Întreabă centrul exact câte ore.

Ce este

O tomografie computerizată făcută cu substanță de contrast pe bază de iod, injectată într-o venă de la braț. Aparatul face imagini foarte rapide, sincronizate cu bătăile inimii. Se văd arterele coronare, plăcile de aterom (depunerile de colesterol din peretele lor) și cât de mult îngustează ele artera.

Scorul de calciu e o scanare scurtă, fără contrast, care măsoară calciul din pereții coronarelor, un semn de ateroscleroză. Se face uneori separat, alteori la începutul angio-CT-ului.

Când îl recomandă medicul

• durere în piept sau lipsă de aer la efort, când medicul vrea să vadă dacă arterele inimii sunt îngustate;
• când un rezultat de test de stres e neclar;
• uneori înainte de o operație pe valve sau pentru a verifica un bypass.

Ghidul ESC 2024 pentru sindroamele coronariene cronice îl preferă atunci când scopul e să excludem o îngustare importantă a coronarelor și să vedem plăcile care nu îngustează încă artera.

Cum decurge

1. Ți se pune o branulă, un tub mic în vena de la braț.
2. Se verifică pulsul. Imaginile ies cel mai bine când pulsul e lent și regulat, de obicei sub 60–65 de bătăi pe minut. Dacă e nevoie, primești un beta-blocant.
3. De obicei primești un puf de nitroglicerină sub limbă. Dilată coronarele și poate da o scurtă durere de cap.
4. Te întinzi pe masa aparatului. E un inel larg, nu un tunel închis. Exersezi ținutul respirației.
5. Când se injectează contrastul, poți simți căldură în tot corpul și chiar senzația că ai urinat. E normal și trece în câteva secunde.
6. Ții respirația cât durează scanarea propriu-zisă: câteva secunde.

Ce este

Un tub foarte subțire și flexibil, numit cateter, e introdus printr-o arteră de la încheietura mâinii (artera radială) sau, mai rar, din zona inghinală (artera femurală). E împins cu grijă până la inimă, apoi prin el se injectează substanță de contrast direct în arterele coronare, în timp ce se fac radiografii.

E metoda care arată cel mai precis unde și cât de mult e îngustată o arteră.

Angioplastia cu stent

Dacă se găsește o îngustare importantă, de multe ori ea poate fi tratată pe loc. Artera e dilatată cu un balonaș și se montează un stent, un tub fin ca o plasă, care o ține deschisă. Medicul discută cu tine dinainte această posibilitate și îți cere acordul în scris.

Când o recomandă medicul

• angină care nu se controlează bine cu tratament;
• test de stres sau angio-CT care arată o îngustare importantă;
• în urgență, în infarct;
• înainte de unele operații pe inimă, de exemplu pe valve.

Cum decurge

1. Ești treaz. Se face anestezie locală la încheietură sau în zona inghinală. Simți înțepătura, apoi doar presiune.
2. Cateterul înaintează prin artere. Nu îl simți: pe interior, arterele nu au terminații pentru durere.
3. La injectarea contrastului poți simți căldură. Ți se poate cere să ții respirația sau să tușești.
4. Se fac imaginile. Dacă e nevoie și ai fost de acord, se face și angioplastia.
5. Cateterul e scos, iar locul de puncție e comprimat.

Ce este

Esofagul, tubul prin care coboară mâncarea, trece chiar în spatele inimii. O sondă subțire și flexibilă, asemănătoare cu cea de la gastroscopie, e coborâtă în esofag. De acolo, ecografia vede mult mai clar valvele și atriile decât ecografia obișnuită, făcută prin piept.

Când o recomandă medicul

• suspiciune de endocardită, o infecție pe valvele inimii;
• evaluarea în detaliu a unei valve, înainte de operație sau de o procedură;
• căutarea unui cheag în atriul stâng, de exemplu înainte de cardioversie în fibrilația atrială;
• după un AVC, când se caută o sursă în inimă;
• o comunicare între atrii (de exemplu foramen ovale permeabil).

Cum decurge

1. Ți se pune o branulă la braț. Gâtul e amorțit cu un spray anestezic, cu gust amar. Uneori primești și o sedare ușoară.
2. Stai pe partea stângă, cu o piesă de protecție între dinți.
3. Înghiți sonda când ți se spune. Senzația de greață e partea cea mai neplăcută și trece repede.
4. Examinarea propriu-zisă durează de obicei 10–20 de minute.

Ce este

Rezonanța magnetică folosește un câmp magnetic puternic și unde radio, nu raze X. Arată foarte precis mușchiul inimii, camerele și funcția de pompă. Cu substanță de contrast (gadoliniu), arată și zonele de inflamație sau de cicatrice.

Când îl recomandă medicul

• miocardită, adică inflamația mușchiului inimii;
• cardiomiopatii;
• după un infarct, ca să vedem cât din mușchi se mai poate recupera;
• unele boli de valve sau malformații ale inimii;
• când ecografia nu e suficient de clară;
• uneori ca test de stres, pentru a căuta ischemia.

Cum decurge

1. Lași toate obiectele metalice afară: ceas, chei, carduri, bijuterii.
2. Te întinzi pe spate pe masa care intră în aparat, un tunel. Primești căști sau dopuri de urechi: aparatul e zgomotos, cu bubuituri și țăcănituri.
3. Ți se cere de multe ori să ții respirația câteva secunde.
4. Dacă e nevoie, contrastul se injectează printr-o branulă, la braț.
5. Ai tot timpul în mână un buton de alarmă și vorbești cu echipa prin căști.